A fi sau a nu fi: în vreme de pandemie

Hello, people! Nu ne-am mai ”citit” de mult, dar după o perioadă de pauză am simțit nevoia acestui articol. O nevoie de altfel naturală, care vine ca răspuns la ceea ce se întâmplă în societatea noastră într-o perioadă diferită de cotidian. Nu sunt aici să arunc cu piatra sau să spun ”așa trebuie să gândiți și să acționați”, ci vreau să pun în scris o mică parte din realitatea de astăzi. Hei, să nu uităm, pentru gurmanzi sau iubitorii de natură, o să vă las câteva poze de la Street Food Park, care vă așteaptă în Cluj-Napoca de marți până duminică, între orele 12-22.

Trebuie să vă spun că am evitat destul de mult locurile aglomerate, și am respectat cu strictețe autoizolarea, dar având în vedere faptul că am reluat și jobul în condiții normale, duminică m-am abătut puțin de la traseul normal și am ajuns la Street Food. Dacă planificați o plimbare până acolo, vreau să vă spun că terenul este destul de micuț iar mesele erau ocupate în totalitate, iar din câte am înțeles nu ai voie să consumi în picioare. De altfel, există un număr limitat de persoane care pot intra în zona special amenajată. Ok, trecând peste aceste detalii, în mare măsură restricțiile au fost respectate, așa m-am simțit chiar bine și nu am fost nevoită să îmi activez ”cochilia” 🙂 pentru respectarea distanțării.

Și în timp ce savuram eu o socată excelentă (vă recomand să încercați), mă gândeam: ”uite că se poate, dar, totuși, nu se poate”. Pe modelul ”a fi sau a nu fi”, asta este întrebarea mea. Am citit mult în ultima perioadă, mult despre ceea ce se întâmplă și cum evoluează situația și mult mai mult despre teorii dubioase, și convingeri că totul este doar un joc, politic sau nu, menit să ne amețească și să ne fraierească. Vin să vă întreb, indiferent de convingeri, oare nu este natural să ne protejăm? Oare în inconștientul fiecăruia nu se activează, chiar și cel mai mic gând, cum că se poate întâmpla ceva rău? Nu suntem construiți așa? A apărut convigerea conform căreia ”eu nu știu pe nimeni bolnav, deci nu există niciun virus”. Aha…nici eu nu cunosc persoane care să fi avut un accident extrem de grav de mașină, și cu toate astea, când plec la drum mă gândesc că trebuie să fim prudenți și să conducem regulamentar pentru a ajunge cu bine.

Nu spun că trebuie să ne izolăm în case și să uităm ce înseamnă interacțiunea umană, dar spun cu convingere următoarele lucruri: dacă ești în interior, te rog, nu îți da masca jos pentru a vorbi cu mine; dacă ești în bus și pe scanul de lângă mine este un mare X, te rog, nu te așeza; dacă suntem în supermarket și vrei să te uiți și tu la conserva pe care o analizez eu, te rog, ai răbdare pentru că o să plec curând. Până la urmă, nu este datoria unora să te facă să înțelegi, este doar datoria ta să ai o atitudine responsabilă, care să nu îi deranjeze pe cei din jur.

”A fi sau a nu fi”…responsabil, iată-ntrebarea. Da, e mai nobil să-nduri în cuget, decât să dormi….nimic mai mult. #libertateșiresponsabilitate.