Am învățat despre război și acum îl trăim! Sunt absolventă a Facultății de Studii Europene din cadrul Universității Babeș-Bolyai, atât la nivel licență, cât și master, și de-a lungul acestor 5 ani am studiat îndeaproape Uniunea Europeană și am atins puncte precum Istoria Uniunii, Comunicarea Instituțională, Instituțiile UE, Istoria Integrării, Dreptul UE, Negocieri Internaționale și Lobby. Am văzut cum părinții fondatori au avut în vedere principii atât de simple dar care știau cât de mult pot influența lumea în care trăim. Au trecut prin război și au încercat să ne ducă cât mai departe de un astfel de eveniment tragic. Haideți să vedem exact cum s-a creat Uniunea Europeană și care sunt pricipile acesteia, în contextul actual în care tot mai mulți sunt revoltați cu privire la neimplicarea acesteia în conflictul Rusia-Ucraina.
Originile Uniunii Europene sunt strâns legate de cel de-al Doilea Război Mondial. Europenii sunt ferm hotărâţi să se asigure că masacrele şi distrugerile la care au fost martori nu se vor mai repeta. Astfel, idealul Europei unite ce fusese deja promovat în anumite cercuri de elită încă din perioada interbelică, câștigă teren. Winston Churchill îndeamnă la înfiinţarea unor „State Unite ale Europei”, într-un discurs susţinut la Universitatea din Zürich. Necesitatea reconcilierii Franţei şi Germaniei era baza principiului de unitate europeană în opinia lui Churchill.
În 1947 Planul Marshall a oferit un pachet de ajutor de 13 miliarde $ oferit de Statele Unite ale Americi pentru sprijinirea reconstrucţiei economiei europene devastată de război. Condiția pentru acordarea ajutorului a fost ca statele europene să coopereze în administrarea comună a acestor fonduri.
În perioada 7-10 mai 1948 are loc Congresul de la Haga care a reușit să adune 800 de delegați din 17 țări (inclusiv din România). Pe plan politic se urmărea: crearea unei Uniuni Europene sau a unei Federații în care statele să își transfere câteva din drepturile lor fundamentale și să-și integreze resursele comune.
În urma Congresului de la Haga a rezultat crearea Consiliului Europei semnat la 5 mai 1949 semnat de către cele cinci state membre ale Tratatului de la Bruxelles, cărora li s-au adaugat Italia, Norvegia, Suedia, Danemarca și Irlanda. Prima instituție veritabil europeană, a fost rezultatul unui compromis între dorința statelor de a-și păstra suveranitatea și aceea de a avea un cadru de cooperare comun.
9 mai 1950 reprezintă un moment extrem de important când Robert Schuman – ministru de externe al Franţei, propune creare CECO (Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului). Ce urmărea acest plan: crearea unei Europe a păcii, în care, pe viitor, conflictele militare între statele europene să fie eliminate. Un an mai târziu Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos semnează Tratatul de la Paris, prin care se înfiinţează CECO. Aceleași 6 state semnează în martie 1957 Tratatul de la Roma, prin care este creată Comunitatea Economică Europeană (CEE), sau „piața comună“ și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EUROATOM). Iar EUROATOM are ca scop principal utilizarea pașnică a energiei nucleare.
1965: Este semnat, la Bruxelles, Tratatul de constituire a unui singur Consiliu și a unei singure Comisii a Comunităţilor Europene, urmând să intre în vigoare la 1 iulie 1967.
1973: Marea Britanie, Irlanda şi Danemarca aderă la Comunităţile Europene.
Treptat urmează să adere cât mai multe state, printre care Grecia, Portugalia și Spania.
La 1 iulie 1987 intră în vigoare Actul Unic European, care stabilea stabilea realizarea pieței unice.
În contextul prăbuşirii comunismului în Europa de Est şi perspectiva reunificării Germaniei la 7 februarie 1992 se semnează la Maastricht Tratatul privind Uniunea Europeană.
Este un alt punct cheie, urmat de o serie de alte tratate modificatoare (vorbim aici despre Tratatul de la Amsterdam și Tratatul de la Nisa) și tratate de aderare, printre care și Tratatul de Aderare a Bulgariei și României.
Iată așadar cum s-a înființat Uniunea Europeană pas cu pas! Am vorbit despre punerea în comun a rezervelor de cărbune și oțel, prevenind astfel un nou război european. Dar am vorbit și despre utilizarea pașnică a energiei nucleare. Vorbim de 65 de ani de când o mână de oameni au luptat pentru instituirea păcii pentru totdeauna. Au luptat pentru o Uniune în care statele membre să fie protejate și își acorde ajutor reciproc, ceea ce fac deja. Din punct de vedere al Uniunii, războiul acesta nu este al nostru. Din punct de vedere social, trebuia să fim deja acolo să oprim acest război pe care nimeni, înafară de omul care se află la conducerea Rusiei, nu și-l dorește și nu l-a închipuit vreodată.
Am scris acest articol pentru că informația este extrem de importantă, iar înțelegerea istoriei ne duce cu un pas mai aproape de o victorie în prezent. Urmăriți știrile inteligent și oferiți ajutor atunci când aveți posibilitatea!